Mihai Dascălu

Optimizarea unei soluţii informatice poate fi realizată din mai multe perspective, dar finalitatea în toate cazurile este îmbunătăţirea situaţiei curente, fie din perspectiva fluxurilor, a performanţelor, fie a costurilor totale, menţinând interoperabilitatea între sistemele componente, precum şi integrarea rapidă şi facilă de noi sisteme şi aplicaţii.

În prima etapă, simpla automatizare a proceselor existente aduce un câştig considerabil din prisma timpului necesar prelucrărilor şi implicit a numărului maxim de servicii prestate în unitatea de timp, a numărului de persoane implicate în cadrul procesului şi a costurilor aferente.

Performanţă optimă şi disponibilitate la nivelul infrastructurii de comunicaţii

La acest nivel se pot obţine beneficii prin:

• Filtrarea traficului nedorit la nivel de liste de acces;
• Scopul final este obţinerea unei infrastructuri flexibile, scalabile şi uşor de administrat. Pentru a obţine aceste caracteristici, este recomandată ierarhizarea infrastructurii de comunicaţii, dacă este cazul, pentru asigurarea existenţei tuturor celor 3 nivele, în funcţie şi de dimensiunea sau specificul soluţiei tehnice propuse.
  • Nucleu („core”) format din switch-uri modulare de înaltă disponibilitate cu suport pentru rutare la nivelul 3 din stiva ISO OSI, densităţi foarte mari ale pachetelor, componente redundante intern care să asigure „high availability”, agregarea mai multor legături şi asigurarea calităţii serviciilor (QoS – Quality of Service);
  • Distribuţie format din cele switch-uri de distribuţie la nivelul cărora sunt legate serverele; avem de asemenea suport pentru nivelul 3 din stiva ISO OSI, rate mari de forwardare a pachetelor, politici de securitate prin definirea de liste de control al accesului, componente redundante, agregarea legăturilor pentru servere şi asigurarea calităţii serviciilor (QoS);
  • Acces la nivelul căruia se regăsesc switch-urile de acces în care vor fi conectate staţiile de lucru şi echipamentele periferice; aici vor fi implementate politici de securitate la nivel de port, reţele virtuale (VLAN), suport pentru VoIP (Voice over IP) şi suport pentru asigurarea calităţii serviciilor (QoS);
• Evaluarea gradului de încărcare la nivelul fiecărui echipament şi identificarea „bottlenecks” (puncte de gâtuire) în cadrul infrastructurii;
• Realizarea profilului fiecărei aplicaţii pentru a reliefa modul în care aceasta utilizează infrastructura;
• Introducerea de bucle redundante pentru asigurarea unei mai bune disponibilităţi
• Mitigarea riscurilor asociate cu noile aplicaţii instalate şi cu migrarea aplicaţiilor existente.

Optimizarea fluxurilor

În primul rând este necesară analiza fluxurilor existente, atât cele informatice, cât şi cele fizice de la nivelul Beneficiarului. În urma unui consens cu clientul privind tipul de structură organizaţională care se mapează cel mai bine pe necesităţile şi constrângerile acestuia (funcţională, matrice, orientată pe proiecte), se formulează propuneri în vederea schimbării fluxurilor existente şi a structurii organizaţionale curente. De asemenea se va realiza şi o documentare amănunţită asupra valorii adăugate aduse prin intermediul optimizărilor propuse.

Optimizări considerabile se pot obţine în urma implementării unei soluţii de management al documentelor care să permită gestiunea documentelor şi o altor informaţii auxiliare, asigurând totodată definirea de fluxuri de prelucrare şi urmărirea parcursului stabilit.

Un aspect care trebuie luat în considerare în cazul informatizării fluxurilor este securitatea informaţiilor care trebuie realizată prin mecanisme solide de securitate precum: autentificare, restricţionarea drepturilor de acces la diferite informaţii şi funcţionalităţi ale sistemului, logarea fiecărei acţiuni întreprinse.

Extinderea cu noi funcţionalităţi sau fluxuri informatice se vor putea realiza cu uşurinţa, fără o perturba componentele existente sau funcţionarea întregii soluţii informatice şi, de asemenea, fără o necesita reorganizarea datelor existente în sistem. Extinderea va fi facilitata de arhitectura modulară a sistemului.

Inventariere şi stocare prin intermediul sistemelor informatice

Această optimizare presupune, prin intermediul unei soluţii informatice, determinarea echilibrului optim la nivel de inventar prin oferirea de suport la nivelul de management, cu posibilitatea reducerii costurilor de transport sau cu logistica, precum şi o mai bună utilizare a resurselor disponibile în vederea creşterii performanţelor.

Soluţia îşi propune să evalueze politicile şi stocurile şi să realizeze previziuni pe termen lung asupra capacităţilor. De asemenea din punctul de vedere al strategiei pe termen scurt, sistemul doreşte să îmbunătăţească relaţiile cu clienţii, să identifice posibilele goliri ale stocului existent şi să asigure continuitatea operaţională în condiţiile unor constrângeri bugetare.

Optimizarea costurilor şi îmbunătăţirea eficienţei

Din punct de vedere tehnic, piesa de rezistenţă a întregului plan de afaceri o reprezintă proiecţia cash-flow-ului (a fluxurilor de numerar). Se doreşte o optimizare a acestui flux prin determinarea surplusului / deficitului de numerar ce va caracteriza afacerea în perioada previzionată.

Beneficii din prisma optimizărilor fluxurilor de numerar:

• Planificarea eficientă o disponibilului de numerar;
• Identificarea priorităţilor în plata obligaţiilor ce revin companiei;
• Cuantificarea importanţei unor schimbări neaşteptate în afaceri;
• Estimarea sumelor de bani ce trebuie împrumutate pentru un finanţa operaţiunile lunare;
• Transparenţă printr-o evidenţă clară a cheltuielilor;
• Raportare eficientă;
• Disponibilitate 24x7 cu posibilitatea automatizării anumitor decizii;
• Un timp de răspuns mult mai scurt în cazul unor modificări în cadrul proceselor business.

Virtualizare

Organizaţiile au nenumărate probleme atunci când acordă utilizatorilor drepturi de administrator asupra calculatoarelor pe care le folosesc, dar este foarte dificil să blocheze un întreg domeniu din perspectiva accesului şi al drepturilor aferente şi totuşi să ofere în continuare utilizatorilor care călătoresc des întreaga plajă de funcţionalităţi de la locul de muncă.

O soluţie a unui astfel de scenariu o reprezintă virtualizarea care prin intermediul unei arhitecturi centralizate permite managementul tuturor staţiilor de la distanţă. La nivelul utilizatorului nu se constată nici o diferenţă din perspectiva experienţei în sine, aceasta fiind identică cu una pe un sistem de tip desktop, dar din prisma responsabililor cu managementul, upgrade-ul, patch-ul sau securizarea soluţiilor software instalate, acestea se realizează acum virtual spre deosebire de scenariul clasic care presupunea configurarea fizică la nivelul fiecărei staţii. Virtualizarea spaţiului de lucru al unei staţii poate fi văzută şi ca o tehnică de ascundere a caracteristicilor resurselor unui calculator prin felul în care acestea sunt transferate din partea unui nod central al arhitecturii, virtualizând astfel sistemul de operare şi aplicaţiile aferente.

Reducerea costurilor generale

Spaţiul de lucru virtual nu înseamnă doar tăierea costurilor de achiziţii hardware pentru că aplicaţiile rulează centralizat pe un server virtualizat. Reducerea cheltuielilor se datorează faptului că staţiile de lucru utilizate la conectarea cu serverul de aplicaţii nu vor mai trebui upgradate din punct de vedere hardware, din perspectiva sistemelor de operare, sau a diverselor aplicaţii instalate.

Costurile pentru sisteme hardware pot fi reduse prin înlocuirea staţiilor de lucru clasice, cu staţii de lucru de tipul „thin client”. Avantajul major al acestora este că preţul de achiziţie este semnificativ mai mic în comparaţie cu cel al unui sistem desktop clasic. Consumul de energie electrică este un alt mare avantaj al virtualizării, atât la nivelul fiecărei staţii de lucru, dar şi la nivelul a mai multor servere de aplicaţie care pot fi agregate în cadrul unei singure maşini fizice.

Securitatea informaţiilor - Spaţiul de lucru virtual înseamnă că toate staţiile de lucru ale utilizatorilor şi, prin urmare, toate datele organizaţiei sunt stocate centralizat. Astfel, dacă un utilizator a pierdut un laptop sau o staţie a fost furată, toate datele sunt stocate central într-un loc securizat. Din această perspectivă este mult mai uşor să se asigure securitatea unei singure locaţii care dispune şi de putere de calcul considerabilă, decât a tuturor staţiilor utilizatorilor care oricând pot reprezenta un risc la nivelul întregii infrastructuri – un principiu al securităţii afirmă că nivelul de securitate global este cel al celei mai slabe verigi, iar în cazul unei soluţii virtualizate se reduc considerabil riscurile la nivelul utilizatorilor finali.

Alte avantaje ale unei soluţii virtualizate includ:

• Instalarea instant de noi staţii de lucru, precum şi relocarea staţiilor existente, fără a fi necesare configurări sau instalări suplimentare de software;
• Timp de downtime aproximativ 0 în cazul defectării unei staţii întrucât toată activitatea poate fi reluată din oricare altă locaţie;
• Reduceri semnificative ale costurilor instalării de noi aplicaţii software pe toate staţiile;
• Rata normală de înlocuire a staţiilor extinsă de la 2-3 ani, la 5-6 ani;
• Asigurarea unei experienţe similare celeia de pe un calculator desktop din perspectiva puterii de procesare „on demand”, a posibilităţii utilizării mai multor monitoare, fluxuri audio şi video bidirecţionale;
• Simplificarea întregii infrastructuri şi standardizarea sistemelor software de monitorizare şi management;
• Alocarea eficientă a resurselor necesare procesării informaţiilor;
• Automatizarea managementului capacităţilor disponibile şi a gradului de încărcare al echipamentelor în vederea optimizării alocărilor sau a controlului resurselor, precum şi detecţia şi izolarea problemelor din perspectiva performanţelor;
• Management facil al serviciilor, cu un control programat, dinamic şi definit pe baza unor politici clare.

Optimizarea bazelor de date

Îmbunătăţiri semnificative ale performanţelor unui sistem informatic se pot aduce la nivelul datelor, mai exact pe partea de stocare şi mai ales gestiune, respectiv căutări şi actualizări de informaţii. Astfel se pot realiza îmbunătăţiri care să asigure:

• Administrare facilă, dar care totodată oferă atât o perspectivă holistică, cât şi una de detaliu asupra întregului sistem de gestiune a bazei de date;
• Întreţinere şi optimizare indecşi în vederea creşterii performanţelor;
• Proiectarea de soluţii clusterizate în funcţie de necesarul soluţiei propuse pentru înaltă disponibilitate şi performanţă prin încărcarea echilibrată a echipamentelor incluse, precum şi posibilitatea adăugării de noi servere în vederea creşterii numărului maxim de cereri care pot fi servite în unitatea de timp;
• Rezistenţă la dezastre şi proiectarea de soluţii de backup, inclusiv a unor soluţii de tip DRC („Disaster Recovery Center”) pentru asigurarea continuităţii operaţionale;
• Monitorizarea performanţelor şi a gradului de încărcare a resurselor, eventual statistici pe fiecare aplicaţie sau bază de date, în cazul în care sunt instalate mai multe instanţe pe aceeaşi maşină fizică;
• Consistenţa şi integritatea datelor, precum şi eliminarea informaţiilor redundante;
• Încă din faza de proiectare, trebuie luate în considerare posibilelor optimizări în cadrul procesului de modelare relaţională, precum aducerea bazelor de date într-o formă normală (FN 3, FN 4 sau FNBC).